99% Eu
incapatanare

Incapatanare vs perseverenta – cum, cand si ce alegem?

Azi am iesit la o plimbare lejera prin parc. Racoare, aer curat, oamenii parca s-au inmultit in aceasta zi de vara calduroasa. Fara sa-mi dau seama am inceput sa ma holbez la un cuplu ce a ajuns intr-o mica intersectie si a inceput o batalie a orgoliilor, “sa mergem pe aici”, “ba nu, hai pe aici” si tot asa timp de 30 de secunde pana am trecut pe langa ei, lasandu-i cu “mancarimile” si deciziile, sau poate chiar compromisurile lor!

Continuand plimbare si privind in departare imi dau seama ca gandurile mele aveau legatura cu subiectul anterior si imi apare, ca din neant, cuvantul “incapatanare”. Da! Oamenii sunt foarte incapatanati si cateodata prefera sa isi faca rau singuri decat sa aleaga parerea celuilalt. Mare atentie pentru ca nu ma refer la perseverenta pentru ca e alta mancare de peste. Privind mai in profunzime, e de inteles, ca incapatanarea, si multe alte atitudini neconstructive, sunt doar tipare atat emotionale cat si mentale ce ne limiteaza si, partea mai faina este ca, au ca scop autoprotectia. Cu alte cuvinte, atunci cand suntem incapatanati, la nivel subconstient noi ne protejam.

Privind mai in adancime ne dam seama ca incapatanarea este doar o teama care ne blocheaza (de cele mai multe ori este inconstienta) si este mult mai mare decat resursele pe care le avem in momentul respectiv pentru a o putea transforma. Per ansamblu, incapatanarea nu este decat o frica interioara (in cele mai multe cazuri, de a fi deschis catre nou) ce se manifesta in exterior.

Nu le putem reprosa oamenilor ca sunt incapatanati, ei, in schimb, ar trebui sa se intrebe uneori cat valoreaza incapatanarea si daca nu ar castiga mai mult daca ar schimba-o, transforma-o.

In concluzie, consider ca vorba din popor “nu poti deschide mintea cuiva daca te lovesti de incapatanarea sa” este foarte aproape de adevar.

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of