99% Eu
traieste ca si cum ar fi ultima zi

Traieste ca si cum ar fi ultima zi – partea a doua

Azi voi veni cu o continuare a articolului “traieste ca si cum ar fi ultima zi” ( http://99lasutaeu.com/2019/08/19/traieste-ca-si-cum-ar-fi-ultima-zi/ ) si voi incepe direct, cu un mesaj extrem de puternic:

“Daruieste-ti zambetul celor care MERITA, dragostea celor care te APRECIAZA, lacrimile celor care iti sunt mereu ALATURI si viata celor care te IUBESC!”

Povestea de mai jos este preluata si are autor anonim:

Am ajuns la aceasta concluzie in timpul unei calatorii in afara tarii in timp ce imi luam pranzul intr-un restaurant destul de cochet. Atunci am observat, la o masa alaturata, un domn, trecut de 80 de ani, ce a iesit singur la masa, imbracat elegant, in pantaloni cu dunga, sacou si camasa, cu o palarie sic si lavaliera la gat.

Mi-am dat seara ca eram singura persoana din tot restaurantul cu laptopul pe masa, in rest, familii cu copii, cupluri iesite in pauza de pranz, pensionari veniti la o sueta si chiar oameni singuri si localul era schimbat extrem de mult fata de atunci cand sosisem eu, in sensul ca intreaga incapere s-a umplut de rasete, chicoteli, discutii galagioase si solicitari facute cu mana ridicata in aer.

Ce mi-a atras atentia la domnul de langa mine a fost ca a cerut o salata, pe care a mancat-o cu inghitituri mici si gesturi elegante, fara sa priveasca in telefon, fara sa vorbeasca cu nimeni, fara sa se concentreze pe nimic altceva in afara de mancare. Si-a savurat apoi in tihna un espresso lung, privind amuzat la vacarmul din jur, dupa care s-a ridicat, indreptandu-se cu pasi mici catre zona pietonala de promenada. Iar eu, privindu-l, mi-am reamintit ce inseamna acel respect despre care citim in carti. Sa stii sa-ti faci bucurii zilnice, sa ai grija sa-ti fie bine, sa te bucuri de viata chiar daca nimeni nu te priveste. Sa te respecti inseamna sa-ti faci timp pentru tine si sa alegi sa petreci frumos acel timp, chiar daca ai 20, 50 sau 80 de ani. Sa privesti oamenii, sa te uiti la vitrine, sa citesti un ziar, sa-ti mai doresti lucruri, chiar daca esti doar “tu cu tine”.
Dincolo de considerentul financiar, care incetineste sau anuleaza multe vise, ceea ce ma intristeaza la unii oameni este lipsa acestui respect de sine, care sa ne permita sa ne ridicam deasupra circumstantelor zilnice, deasupra regimurilor politice si chiar deasupra trecerii timpului.

Am auzit de prea multe ori “Ce sa-mi mai doresc la varsta mea?”, “Ce pot eu sa mai fac dupa 50/60/70 de ani?”, “Ce rost mai are sa fac asta sau asta acum?”, toate izvorate din obisnuinta de a fi mereu utili, de a avea un scop pus in slujba altora, de a ajuta, de a face si de a ne pune mereu pe ultimul loc. Cand nu mai lucram, nu mai avem copii de crescut sau nepoti de ingrijit, brusc ne simtim fara niciun tel, fiindca ideea de a petrece timpul doar fiind fericiti cu si pentru noi insine este un concept total strain si de neimaginat.
Mai mult, spre nefericirea acelor persoane, fac parte si din categoria de oameni care glorifica sacrificiul indiferent de natura lui: pentru job, pentru familie, pentru copii, pentru sot. Am auzit multe mame tinere care se lauda in gura mare ca s-au abandonat pe sine pentru copil si ca nu le mai intereseaza nimic legat de ele insele, uitand ca acel copil va replica si el, candva, modelul pe care l-a vazut acasa. Multi angajati care considera ca petrecutul weekendurilor la serviciu e un act de noblete care le va asigura gloria eterna si o placuta batuta in litere de aur pe cladirea firmei la care lucreaza, uitand ca nimeni nu e de neinlocuit si ca timpul trece ireversibil in defavoarea lor.

Poate prea multi dintre noi investim atat timpul si cat energia noastra dupa exemplu mentionat mai sus si ne raportam la altii inainte de a ne raporta la noi insine si stergem totul din viata noastra de dragul unui singur om, a unei singure activitati, a unui singur scop. Nici macar nu incercam sa atingem un echilibru, fiindca gasim o placere inexplicabila in a fi “mama eroina”, “erou al muncii”, “nevasta-model”, “gazda primitoare excelenta”, si alte principii de pe vremuri, declinate in varianta capitalista si de secol XXI.
Dupa o anumita varsta, in special atunci cand nu mai reprezinti nimic in momentul in care nu mai poti servi cuiva, nu mai poti plati rate la banca, scoli particulare, abonamente la fitness si nu mai poti semna condica in fiecare dimineata la 8, oamenii ajung sa se considere inutili si fara tel, iar societatea nu face decat sa le confirme acest lucru, umilindu-i in fel si chip. Si nu, nu e vorba doar de bani, e vorba in primul rand de atitudinea fata de propria persoana si de ceea ce esti dispus sa accepti sau nu.

Deloc intamplator, imaginea oricarei doamne trecute de 70-80 de ani care se incapataneaza sa-si pastreze bunul-gust si cochetaria trezeste la noi exclamatii pe care le-am auzit de nenumarate ori: “O baba nebuna”. Adica, ce-i mai trebuie, la varsta ei, sa-si puna o rochie eleganta, o pereche de pantofi frumosi si sa-si aranjeze parul? Ce-i mai trebuie respect de sine si cochetarie, daca nu mai are 18 de ani si “90-60-90”?
Punand laolalta toate adevarurile ignorate pe care le-am citit de-a lungul vremii, mi-am dat seama ca asa vreau sa fiu si eu la 40 de ani si chiar peste 40 de ani. Doar ca, pentru ca asta sa se intample, trebuie sa incep de acum. Fiindca ceea ce tolerezi la 20 sau la 30 de ani ajunge sa fie destinul tau la 40, 50, 60 sau 70.

Si nu, nimic din cele de mai sus nu tine de altii. Nu trebuie sa te razboiesti cu nimeni, nu trebuie sa inchizi usi in nas, nu trebuie sa bati cu pumnul in masa. Trebuie doar sa faci alegeri mai destepte, sa faci loc, delicat, pentru mici bucurii semnificative, sa spui un “nu” elegant atunci cand cineva vrea sa profite de timpul, energia si bunavointa ta, sa nu te arunci cu capul inainte in orice proiectel, doar ca sa-ti arati disponibilitatea si sa speri ca vei contabiliza niste bile albe pe o tabela imaginara si inexistenta, sa nu zici niciodata, “O sa am timp de mine maine, saptamana viitoare, luna viitoare, dupa ce copiii intra la scoala, dupa ce, dupa ce, dupa ce”.
Daca nu il smulgi tu cu buna-stiinta din ghearele vietii, e posibil ca acel timp sa nu vina niciodata.

Asa ca, daruieste-ti zambetul celor care MERITA, dragostea celor care te APRECIAZA, lacrimile celor care iti sunt mereu ALATURI si viata celor care te IUBESC!

1
Leave a Reply

avatar
1 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
0 Comment authors
Recent comment authors
  Subscribe  
newest oldest most voted
Notify of