99% Eu
vedere clara

E un nor… din ala gras si pufos

Merg linistit printr-un parc de copii si observ un baietel ce sta langa un leagan cu ochii in telefon…il cunosc pe copil. Ma apropii incet de el si ii iau telefonul din mana. Copilul incepe sa planga cu toate ca ma recunoaste. Il urc pe leagan, il imping usor. Se vede ca ii place si incep sa ii fac vant din ce in ce mai tare. 

Se opreste din plans, se tine bine de barele de fier ale leaganului, isi lasa capul pe spate si striga triumfator: zboooooor! Apoi se uita cu mirare in sus si spune:

-Uite, o chestie ciudată pe cer. Ce e ala? Un animal?
-Nu. E un nor. E un nor din ala gras si pufos. E un nor bun!

E doar un mic exemplu de bucurie pura!

Oare cum am ajuns sa stam cu ochii in ecrane, indiferent daca e vorba de telefon, tableta sau televizor, pentru ca nu mai stim sa privim cerul, doar daca e pe facebook si-i dam un like? Oare cum?

Poate uneori meritam sa fim orbi, macar asa un pic, pentru a invata sa vedem iar si sa ne bucuram de tot ce am uitat ca ne inconjoara si ca exista.

O zi plina de claritate!

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of