99% Eu
Mereu in acelasi loc

Mereu in acelasi loc

Intr-o noapte am avut un vis. Era in urma cu vreo doi sau poate trei ani. In visul acela am cunoscut pe cineva. Credeam ca e un strain. Am aflat intre timp ca eram chiar eu. Si fugeam si tot fugeam. De tot ce imi iesea in cale. Ma ascundeam tot timpul. Mereu in acelasi loc.

Si el se tine dupa mine, un omulet cu capul albastru, inspaimantator, era tot timpul pe urmele mele. De fiecare data reuseam sa scap si ma trezeam….mereu in acelasi loc. Locul in care ma asteptau doi oameni dragi mie.  Locul copilariei si al iubirii. Acolo unde totul a fost mereu sigur si nu a fost nevoie sa te intrebi daca ei maine te vor mai iubi. Acolo unde o imbratisare era cel mai natural lucru, acolo unde respirai si traiai. Si nu munceai sa multumesti pe cineva. Te catarai intr-un copac si cadeai. Si ei te iubeau in continuare. 

Apoi te-ai catarat in viata. Si ai cazut. Si iar ai cazut. Si la fiecare cadere te-ai intrebat: si azi cine ma mai iubeste? Pentru ca ei nu mai sunt aici. Si ai vrut sa fugi iar si iar ca sa fii in siguranta. Si te-ai dus…mereu in acelasi loc. Dar ei nu mai erau nici acolo. 

Copilaria si iubirea sunt pretudindeni. Avem impresia ca le pierdem doar pentru ca le lasam sa se ascunda. 

Dupa doi ani mi-am dat seama ca fugeam de mine. Si atunci m-am oprit. 

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of