99% Eu

Zuleiha deschide ochii

Imi plac cartile la nebunie, le citesc cu ochii, le inteleg cu mintea si le simt cu toata inima. Anul acesta am inceput cu “Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina si ii multumesc din suflet pentru ca m-a facut sa fiu recunoscatoare pentru perioada in care traiesc, pentru locul in care traiesc, pentru oamenii pe care ii am in jurul meu, pentru tot. 

Este uimitor cat de repede ne obisnuim atat cu binele, dar mai ales cu raul. Cat de repede ne adaptam doar pentru a supravietui. E incredibil cata lipsa de recunostinta zace in noi pentru toate lucrurile care ne inconjoara, pentru toate cele pe care le detinem, considerandu-le ca pe ceva care ni se cuvine. Ne este dor de multe ori de situatii, de oameni, de lucruri din trecut doar pentru ca ne sunt familiare. Uitand ca de multe ori familiaritatea blocheaza evolutia. 

“Zuleiha deschie ochii” este o carte ingrozitoare, ingrozitor de fascinanta, ingrozitor de dureroasa.  Cuprinde o complexitate de emotii si idei, toate asezate intr-un moment istoric delicat. Totodata cuprinde si o transformare psihologica a personajului principal – Zuleiha. De la sotia supusa si batuta, dar care isi accepta soarta ca pe ceva venit de la Dumnezeu, la femeia ramasa fara sot si luata captiva de armata rusa care descopera ca era gravida si care lupta in conditii inumane pentru a ramane in viata si a da nastere unui copil despre care credea ca oricum va muri la fel ca celelalte patru fete pe care le nascuse, ca in final sa ajunga femeia care vede umanul in inuman si cunoaste iubirea in cel mai adevarat sens al ei. 

Imagineaza-ti cum ar fi sa fii acum undeva intr-o insula din Siberia. E iarna. Si e pustiu. Tu alaturi de alti 30 de oameni si o taiga unde urla lupii si alte animale necunoscute. Fara niciun fel de provizii sau unelte. Cu doar un rand de haine, acelasi cu care ai plecat la drum, fara sa stii unde vei ajunge, in urma cu mai bine de 6 luni. 6 luni in care ai calatorit inchisa intr-un tren alaturi de alte sute de oameni necunoscuti. Unde ai gasi puterea sa supravietuiesti? 

“… si o sa va conduc, cetateni deschiaburiti, si pe voi, cetateni fosti-oameni, spre o viata noua… Fosti oameni? Zuleiha nu intelege: fosti oameni sunt morti. Se uita la grupul care tocmai li se alaturase. Chipuri palide, obosite. Tremura, se inghesuie unii in altii – sunt imbracati de toamna, cu pardesie din postav caraghioase si cu ghete subtiri”

Zuleiha Deschide Ochii, Guzel Iahina

Sufletul omului se plimba prin multe locuri, si cateodata pare ca ajunge in Infern, insa izbavirea acestuia sta mereu in forta dragostei. 

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of