99% Eu

Omul care vedea dincolo de chipuri

“Cine vorbeste in noi cand vorbim? Poate noi…Poate parintii nostri…..Poate societatea….Poate Dumnezeu….Suntem noi autorii actelor nostre? Ai vietii noastre? Vom ajunge vreodata sa fim cu adevarat liberi?”

Acestea sunt intrebarile de la finalul cartii cu numarul 3 de anul acesta – “Omul care vedea dincolo de chipuri”, de Éric-Emmanuel Schmitt. Intrebarile directe, deoarece cartea ridica nenumarate semne de intrebare, fiind o poveste de o genialitate extrema, metaforica si minunat construita.

Debutul cartii este unul destul de banal care m-a facut sa cred ca citesc o poveste politista, despre un tip orfan si batut de soarta care culmea mai este si urmarit de “ghinioane” si mai mult, vede si niste omuleti mai putin vii pe langa cei asa spusi vii. Spun mai putin vii, pentru ca omuletii acestia desi sunt morti, ei pare ca inca nu stiu, sau pare ca sunt tinuti cu forta inca de cei vii care nu si-au incheiat socotelile cu ei. 

“Unii morti sunt mai putin morti decat altii. Raman printre cei vii.”

Abia apoi, avansand in subiectul cartii, am inceput sa inteleg ca pornind de la realitatile lumii in care traim si pana la descoperirea lui Dumnezeu, cartea este un indemn catre reflexie, analiza si intelegere. Si ca mortii astia pot fi chiar trecutul de care nu ne desprindem. Oameni care ne-au influentat sau ne-au marcat atat de mult in cursul vietii noastre, incat ii tinem aproape pentru a ne dicta in continuare ceea ce ar trebui sa facem, deciziile si actiunile noastre. 

“Eu, care am crezut intotdeauna ca-mi exersez liberul arbitru, incep sa tremur la ideea  ca mortii nostri sunt destinul nostru daca nu ne eliberam de ei.”

Pana si Dumnezeu e luat la intrebari in cea de-a doua parte a cartii, fiind facut chiar responsabil pentru violenta oamenilor, pentru razboaie, pentru decizii. Dialogul intre Dumnezeu si personajul principal este ambiguu si totodata plin de intelesuri pentru cei ce vor sa inteleaga. Asa cum chiar Dumenezu spune in timpul acestui dialog: “Nu trebuie sa vorbim de o carte exista doar lecturi”, referindu-se la modul in care au fost interpretate si intelese cele trei carti “dictate” de el pentru omenire: Vechiul Testament, Noul Testament si Coranul. 

 “Ni se pare ca prezentul e puternic, dar se poate frange mai usor decat un fir de par.

– Moartea nu-i o urgenta

-Nici sa traiesti nu e o urgenta. Am pierdut prea multe din persoanele pe care le iubeam ca sa mai las o singura secunda de viata sa se iroseasca. Actioneaza bine, repede si din plin – asta-i deviza mea.”

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Fii prieten cu noi pe Facebook