99% Eu

Unde suntem?

Daca ar fi sa alegi… ce-ai vrea sa vezi prima data cand deschizi ochii dimineata… marea sau muntele? Ce-ai vrea sa auzi, valurile sau linistea? Ce-ai vrea sa simti? Disperarea sau impacarea?

Ne preocupa atat de mult ce fac sau ce spun ceilalati sau modul in care actiunile lor ne pot influenta viata, de cele mai multe ori negativ, ca doar nu pozitiv, incat la sfarsitul zilei picam epuizati intr-o dezamagire ravasitoare. De la guvern, vecini, iubiti, sefi… si toti cei care au pareri diferite de ale noastre, toti sunt niste vinovati nenorociti pentru mizerabila noastra viata. Epuizati fiind de ceilalti, de noi uitam complet.

Fugim de singuratate ca de dracu, ne intalnim pe unde putem si cu cine putem doar ca sa ne mai batem in argumente si sa ne treaca timpul, mai bem o bere si inca una. Si apoi o luam din nou de la capat. Si habar nu avem cine suntem, ce ne dorim si cateodata nici macar unde suntem?! Pe un pamant sferic intr-un univers nemarginit, pe un pamant plat acoperit de un capac impanzit de antene 5G si virusi raufacatori, intr-o dimensiune paralela cu existenta noastra adevarata, intr-o matrice cu multe fire montate pe asa-zisul nostru creier… sau poate… doar poate… de ce nu… intr-o existenta pe care singuri ne-o cream, prin vise si proiectii, unde nu exista nici trecut, nici viitor, doar reprezentarea viselor noastre in tot ceea ce este prezent?

Lucratul cu noi insine nu ar trebui sa inceteze niciodata. Cand suntem mici cu noi lucreaza mai mult parintii, apoi profesorii, apoi societatea. Desi copii fiind, vrem sa experimentan, sa descoperim, sa plangem si imediat sa radem. Dar auzim de mult prea multe ori “nu”. Sau suntem criticati, cu scuza ca suntem “invatati”. Sau stai ca te ajut eu. Avem prea putine clipe de ragaz in care sa ne indreptam privirea din exterior spre interior. E prea mult zgomot in jur, prea mult asa e bine, asa e rau. Prea multe formule despre ce inseamna o viata perfecta. Sau care decizie e buna si care nu. Si cum sa faci sa te integrezi. Prea multe note de 10. Prea multe sfaturi. Mult prea multa vorbarie si prea putina ascultare. Ce-ar zice mama, ce-ar zice tata, ce-ar spune prietenii, ce-ar crede sefa?! Si tot asa o tinem din copilarie, pana ajungem oameni mari, mergand pe picioarele noastre, castigand banii munciti de noi, jucand in roluri ce nu sunt ale noastre.

Si despre noi cand? Raspunsul il avem mereu si acum.

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Fii prieten cu noi pe Facebook