99% Eu

Run, Forrest, Run!

Alerg de aproape 3 ani intr-un ritm constant. Si de fiecare data momentul ala in care ma mobilizez sa pun hainele pe mine si sa fug e greu..
cateodata foarte greu. 1000 de ganduri imi trec atunci prin cap…mi-e lene, mai am o groaza de chestii de rezolvat, ce m-as intinde aici pe canapea sa ma uit pur si simplu la tavan, e frig, unde naiba ma duc. Le transform in baloane, le sparg si ies pe usa. Pornesc. E la fel de greu. Si apoi deodata plutesc, efectiv e liniste in capul meu. Aud doar muzica din casti. Si cateodata doar fosnetul padurii. Si apoi cresc ritmul si imi aud respiratiile. Si inima cum imi pompeaza sangele prin corp. E pace si armonie. Si multa iubire. Pentru toate gandurile, pentru toate intamplarile, pentru toate lectiile.


Si sunt recunoscatoare. Si apoi vine finalul. Waw. E o explozie. Intotdeauna imi opresc macar 300 de m sa merg pur si simplu si sa ma bucur maxim de senzatia aia. Si apoi sa o duc peste tot. In toate rolurile din viata mea.
Si chestia si mai tare e ca pe langa mintea limpede, la pachet vin si niste brate care nu tremura, niste picioare care se infing bine in pamant si un tonus extraordinar.


Si caut mereu sa alerg in locuri noi, chiar si in vacante, mai ales in vacante, sa ascult locurile, sa admir cerul, sa simt aerul. Si sa ma rasplatesc!

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Fii prieten cu noi pe Facebook